Ierarhia forțelor

Covalentă sau ionică (sute de kJ/mol) ≫ legătură de hidrogen (10–40 kJ/mol) > dipol–dipol > dispersie London.

Forțele London cresc cu numărul de electroni și cu suprafața moleculei: F₂ < Cl₂ < Br₂ < I₂; CF₄ < CCl₄.

Legătura de hidrogen
  • Când apareH legat de F, O sau N găsește o pereche neparticipantă pe un F, O sau N vecin
  • p.f.H₂O 100 °C > HF 20 °C > NH₃ −33 °C
  • HidraciziHF ≫ HCl, apoi HCl < HBr < HI

NH₃ (−33 °C) fierbe mai sus decât NF₃ (−129 °C), deși NF₃ e mai greu: NF₃ nu are H pentru legături de hidrogen.

Anomalii explicate de legătura H
  • Gheațarețea hexagonală afânată: fiecare moleculă participă la 4 legături de H (2 revin unei molecule), deci e mai puțin densă decât apa
  • Acidul aceticformează dimeri ciclici prin 2 legături de H

În vapori, masa molară aparentă a acidului acetic tinde spre 120 g/mol (dimerul).

Tipuri de rețele cristaline
RețeaParticule / forțeExempleProprietăți
ionicăioni / electrostaticeNaCl, CaF₂, MgOp.t. mare, conduce topită
covalentă (atomică)atomi / covalentediamant, SiO₂, SiCfoarte dură, p.t. foarte mare
molecularămolecule / vdW sau HI₂, CO₂ solid, gheațăp.t. mic, adesea sublimează
metalicăcationi + electroniNa, Cu, Feconduce în stare solidă
Ordonări la compuși ionici

Punctul de topire crește cu sarcina ionilor și scade cu raza lor, după energia de rețea : Cs₂O < Na₂O < CaO < MgO.

La molecule cu tot atâția electroni, cea polară fierbe mai sus (dipol–dipol în plus față de London).